Zonele cultivate organic la nivel european au evoluat pe parcursul ultimilor ani, creșterea înregistrată pentru ultimii 5 ani fiind de peste 25%. Cu toate că producția ecologică poate reprezenta o nișă de piață, evoluția acesteia în României este atipică, contrar tendinței europene. Astfel, conform EUROSTAT, în perioada 2012-2015 numărul fermierilor români a scăzut cu aproape jumătate iar suprafața cultivată ecologic a scăzut cu 10%.
- România beneficiază de terenuri fertile, favorabile culturilor ecologice. Măsurile guvernamentale de sprijin pentru producătorii de produse agroalimentare ecologice s-au dovedit însă a fi insuficiente, iar politicile luate pentru dezvoltarea agriculturii ecologice, ineficiente.
- Deși există o cerere mare de produse ecologice în Europa, producătorii autohtoni nu exploatează aceste oportunități. Lipsa sprijinului guvernamental, investiții reduse în fabricile de prelucrare, cunoștințe insuficiente de economie de piață, cultura antreprenorială redusă - toate aceste aspecte afectează agricultura națională, inclusiv pe cea organică.
- În România există aproximativ 3 milioane de hectare de teren necultivat și pente 2 milioane de ferme mici, de subzistență. Aceste două realități pot deveni premise pentru conversia agriculturii autoctone la producția ecologică. Dacă guvernul ar acorda sprijin prin subvenții ecologice, atunci Romînia ar putea deveni unul dintre marii eco-producători din lume. Cea mai mare pondere a culturilor ecologice a fost alocată cerealelor (84.926 ha), iar cele mai puțin răspândite culturi au fost soia și alte leguminoase (4.995 ha).
- România exportă peste 90% din produsele ecologice sub formă de materii prime către parteneri din Europa unde sunt procesate și comercializate ca produse finite. Principalele destinații sunt Germania, Italia, Spania, Marea Britanie, țările nordice. Aceste produse finite sunt apoi importate de România sub formă de conserve de legume sau fructe, produse de panificație etc.