O forță dominantă a pieței cerealelor în noul an va fi
volatilitatea sau, dacă vreți, fluctuațiile sălbatice ale prețurilor. Toate piețele vor fi de tip
roller coaster în ceea ce privește valorile sau mărfurile tranzacționate. Investitorii, comercianții și producătorii agricoli sunt pe cale să experimenteze fluctuații istorice ale prețurilor într-un mediu care, probabil, va dura până în 2023. Această fluctuație a prețurilor este însă o sabie cu două tăișuri. Dacă comercianții sunt în pas cu o piață care este neobișnuit de volatilă, se pot face mulți bani. Din nefericire, dacă nu fac acest lucru, pe o piață mereu capricioasă, atunci o mulțime de bani se pot pierde.
Pe de altă parte, piața cerealelor va trebui să facă față în continuare pandemiei de COVID-19, care va crește și mai mult inflația, aflată acum la cele mai înalte niveluri din ultimii zeci de ani, iar inflația va pune presiune și asupra lanțul de aprovizionare cu cereale (crescând prețurile de logistică și transport).
Mai mult, datele care vin de la
Organizația Meteorologică Mondială (un organism al ONU) nu sunt tocmai optimiste: ultimii șapte ani au fost cei mai călduroși din istorie iar evenimentele și condițiile meteorologice extreme, adesea exacerbate de schimbările climatice, vor avea impacturi majore asupra agriculturii pe tot globul. Din China până în America Centrală, secetele, inundațiile și alte evenimente meteorologice extreme îi lovesc pe cei mai puțin echipați să se recupereze și să se adapteze noilor condiții.
Prin urmare, cheia pentru piețele de cereale rămâne tot vremea. În emisfera nordică, grâul este recoltat în iunie-august, porumbul în august-octombrie, soia începând din luna august. În absența ploilor normale și/sau a căldurii excesive, pe măsură ce culturile polenizează, acestea se pot maturiza prea brusc, afectând randamentele generale. În emisfera sudică, în special în America de Sud, perioada cheie de creștere a cerealelor este de la mijlocul lunii decembrie până la jumătatea lunii februarie. Și acea perioadă, desigur, este chiar acum. În Brazilia și Argentina, culturile sunt în faza de reproducere, a polenizării și umplerii păstăilor. În absența ploii semnificative sau cu o căldură excesivă, pierderile de producție vor crește. Și, odată cu sfârșitul stocurilor de cereale, care sunt și așa limitate din punct de vedere istoric, va exista toleranță zero pentru pierderile de randament iar prețurile se vor înalța precum o rachetă.