În sezonul 2022/23, Rusia și-a întărit controlul asupra aprovizionării mondiale cu grâu, chiar dacă a avut statutul său internațional afectat în urma invaziei Ucrainei. Rusia a strâns din exporturile sale de grâu probabil tot cât inainte de război, adică peste 10 miliarde dolari, potrivit datelor ONU. Cumpărătorii cheie pentru grâul rusesc au fost țările din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, care s-au abținut să se alăture sancțiunilor internaționale și să se opună direct Rusiei în cadrul ONU.
Odată cu o nouă producție extraordinară care începe să fie recoltată din terenuri agricole fertile ale țării, cum ar fi regiunea Caucazului de Nord și a Volgăi, Rusia va fi sursa unei încărcături de grâu din cinci exportate la nivel global în noul sezon 2023/24, care începe mâine. În schimb, cantitatea exportată de Ucraina se va reduce de la nivelul de dinaintea invaziei, deoarece producția țării suferă daune pe termen lung din cauza câmpurilor minate și a lanțurilor logistice rupte.
Creșterea puterii de piață a Rusiei face parte dintr-un efort mai larg. Comercianții internaționali, cum ar fi Cargill Inc., au plecat după ce s-au confruntat cu presiuni guvernamentale care doreau deschiderea căilor companiilor naționale. Aceste schimbări pun mai mult control în mâinile Kremlinului ce ar putea facilita ca companiile locale să livreze cereale cultivate pe teritoriul ucrainean ocupat – iar Moscova va influența prețurile. „Grâul nu este important doar pentru hrănirea rușilor, ci este și un bun de export primar care sporește puterea Rusiei”, a spus Scott Reynolds Nelson, profesor de istorie la Universitatea din Georgia. „A fi primul exportator mondial de grâu este o realizare care este bine înțeleasă la Moscova.”
Strategia Rusiei pe piața globală de grâu a urmat o cale familiară: câștigă cotă de piață și apoi folosește această pârghie pentru influență. Acordul privind coridorul sigur de export al cerealelor Ucrainei – pe care Rusia l-a acceptat după presiuni internaționale masive în urma invaziei – este din nou amenințat. Președintele Putin a declarat la începutul acestei luni că se gândește să renunțe la acordul care permite Ucrainei să trimită exporturi de cereale din porturile Mării Negre, spunând că Rusia a fost „înșelată încă o dată”.
Odată cu strângerea unei alte recolte mari de grâu (estimată de USDA la 85 milioane tone și de consultanța locală SovEcon la 86,8 milioane tone), Rusia este de așteptat să livreze volume record pentru al doilea an consecutiv. Recolta sa excepțională și stocurile masive au dus la scăderea prețurilor grâului. Dar Moscova a făcut manevre pentru a limita aceste reduceri și pentru a obține un control mai mare asupra sectorului său agricol.
Încă de anul trecut, oficiali din marile regiuni producătoare de cereale din Rusia – precum și personalități puternice din finanțe și industria îngrășămintelor – au îndemnat Kremlinul să impună limite rolului jucat de companiile străine în exporturile de cereale. Cargill și Viterra Ltd. — cei mai mari expeditori occidentali de cereale rusești — au decis în martie să pună capăt operațiunilor în Rusia iar Louis Dreyfus Co. îi va urma exemplul de la 1 iulie. Plecarea companiilor occidentale este o oportunitate pentru comercianții locali de a prelua controlul pieței.
Mai mult, Rusia a devenit mai îndrăzneață și încearcă să implementeze un nivel minim de preț pentru export, în această lună căutând o limită inferioară de 240 USD/t, pentru a ajuta fermierii, care se luptă cu lipsa pieselor pentru utilajele agricole și a forței de muncă. Situația este însă plină de riscuri pentru cumpărătorii de grâu rusesc. Anexarea de către Moscova a teritoriului ucrainean înseamnă că unele volume din regiunile ocupate se amestecă cu cereale rusești – aproximativ 3 milioane de tone în 2023, potrivit unui raport al agenției de presă Tass. Dacă până acum marii comercianți au exclus gestionarea volumelor de grâu din regiunile ocupate, acest lucru poate deveni mai greu de urmărit pe măsură ce acele zone devin integrate în liniile de aprovizionare rusești.
Dar grâul este o marfă volatilă cu mulți furnizori, iar Rusia va trebui totuși să se adapteze schimbărilor pieței globale.