Timp de două săptămâni, piața ureei a rămas tensionată și părea că așteaptă doar un factor declanșator, iar săptămâna trecută corecția a venit în sfârșit, de această dată în jos. Principalul motiv este din nou China. Beijingul a aprobat o a doua tranșă de autorizații pentru export, estimată la 2-2,5 milioane de tone, iar unele informații din piață indică un volum care ar putea ajunge chiar la 2,8 milioane de tone. De această dată nu există un termen-limită pentru export, ceea ce sugerează că încărcările ar putea continua până în noiembrie. O presiune suplimentară vine și din pragul săptămânal de preț din China, recalculat la 90% din nivelul anterior. Prețurile ureei granulate au coborât spre aproximativ 415-420 dolari/t FOB.
Perspectiva unor exporturi chinezești mai mari a fost suficientă pentru a reduce aproape complet sentimentul favorabil creșterii prețurilor și pentru a duce în plan secund temerile legate de oferta din Golful Persic. Atenția este acum concentrată asupra Indiei, unde RCF închide în această săptămână o licitație pentru 1,7 milioane de tone. Sentimentul s-a schimbat atât de puternic încât o parte a pieței se așteaptă deja ca cele mai mici oferte să ajungă în jur de 410 dolari/t CFR, față de aproximativ 440 dolari/t anticipate cu numai o săptămână în urmă. Ureea chinezească ar putea ocupa o parte importantă din volumele achiziționate în cadrul acestei licitații, lăsând exportatorii ruși să concureze pentru cererea rămasă.
Scăderea se resimte practic în toate regiunile. Ureea granulată din Oman a coborât în Golf la 425-435 dolari/t FOB și și-ar putea continua declinul după publicarea rezultatelor licitației din India. Iranul a rămas aproape singura excepție, cu un preț oficial majorat la 370 dolari/t, însă mai multe licitații locale s-au încheiat fără atribuiri, în pofida ofertelor primite. Acest lucru sugerează că nivelurile anunțate reflectă mai degrabă așteptările vânzătorilor decât tranzacțiile efective din piață.
În regiunea Baltică, ureea prill rusească a coborât spre 380-400 dolari/t FOB, iar stocurile din porturi cresc treptat. În regiunea Mării Negre, activitatea a rămas redusă, cu indicații de preț în piață evaluate la 440-470 dolari/t. Așteptările cumpărătorilor sunt însă considerabil mai scăzute, mai aproape de nivelul de 420 dolari/t. Brazilia a reacționat aproape imediat la știrile din China, iar ureea granulată a coborât la 430-450 dolari/t CFR, cumpărătorii revenind într-o poziție de așteptare. Prețurile NOLA au scăzut sub aproximativ 441 dolari/t, iar barjele pentru august s-au tranzacționat în jur de 424 dolari/t înaintea unei ușoare reveniri. Cu alte cuvinte, ureea nu mai este o piață care își ține respirația. Presiunea începe să se elibereze. Principalul factor care ar putea limita scăderea ar fi ca India să absoarbă o parte suficient de mare din volumele chinezești și astfel să reducă substanțial oferta disponibilă în piață.
Sulfatul de amoniu și-a pierdut la rândul său impulsul, din același motiv. Atât timp cât ureea rămâne cea mai ieftină modalitate de a cumpăra o unitate de azot, sulfatul de amoniu este obligat să o urmeze pe tendința descendentă. Exact acest lucru s-a întâmplat săptămâna trecută pe principalele piețe. În China, acolo unde producătorii din sud au stocurile aproape epuizate, produsul standard a coborât la aproximativ 210-220 dolari/t FOB, iar cel granulat la 220-230 dolari/t.
La nitrați, situația este diferită, însă și aici creșterea și-a pierdut din impuls. Prețurile gazelor naturale TTF din Olanda au scăzut cu aproximativ 2,5 dolari pe unitate pe întreaga curbă a contractelor futures. Pe fondul reducerii costurilor de producție, azotatul de amoniu franțuzesc, AN, a cedat o parte din creșterile acumulate anterior ca urmare a subvențiilor și s-a stabilizat în jur de 420-430 euro/t FCA. Subvenția continuă să ofere un anumit sprijin prețurilor, însă o mare parte din piața franceză se află în perioada concediilor, astfel încât activitatea ar putea rămâne limitată până în septembrie. În regiunea Baltică, prețurile s-au menținut în jur de 340-360 dolari/t FOB. Azotatul de calciu și amoniu german, CAN, a fost cotat la 350-395 euro/t, însă tranzacțiile confirmate au fost puține. În Ucraina, prețurile au crescut chiar spre 580-625 dolari/t, susținute de costurile ridicate ale gazelor și de noile atacuri rusești asupra infrastructurii portuare din zona Odesa. În ansamblu însă, piața nitraților rămâne într-un regim tipic de vară, cu activitate redusă.
La amoniac, luna iulie a fost marcată de o divergență clară între Est și Vest, însă săptămâna trecută diferența a început să se reducă treptat. Prețurile europene s-au relaxat odată cu scăderea costurilor gazelor, iar ofertele de vânzare s-au deplasat spre zona inferioară a intervalului de 700 dolari/t. În același timp, produsul algerian s-a dovedit mult mai disponibil decât anticipase piața, cu oferte în jur de 625-650 dolari/t FOB. La est de Suez, scăderea a continuat, iar prețurile pentru livrare imediată în Orientul Îndepărtat au coborât sub 550 dolari/t CFR, în timp ce volume chineze au fost oferite în jur de 500 dolari/t FOB.
Fosfații rămân segmentul în care ajustarea prețurilor se produce lent, iar săptămâna trecută Brazilia a cedat în cele din urmă. După aproape două luni la un nivel de 880-900 dolari/t, MAP-ul, fosfatul monoamoniacal, a scăzut la 860-880 dolari/t CFR Brazilia, după ce mai mulți vânzători și-au redus ofertele pentru a stimula tranzacțiile. Este cel mai scăzut nivel începând cu luna martie, însă perspectiva rămâne importantă: prețurile sunt încă cu peste 200 dolari/t mai mari față de începutul anului. India prezintă imaginea opusă, DAP-ul, fosfatul diamoniacal, menținându-se în jur de 935 dolari/t CFR, iar importatorii nu manifestă interes pentru ofertele de peste 945 dolari/t și continuă să aștepte sprijin financiar suplimentar din partea guvernului.
Sulful, care timp de luni întregi a refuzat să se ieftinească, a arătat în sfârșit prima fisură, iar aceasta a venit din Kuweit. Țara și-a redus prețul pentru august cu nu mai puțin de 85 dolari/t, până la 865 dolari/t FOB, un semnal clar nefavorabil prețurilor. În același timp, ADNOC și Qatar și-au menținut nivelurile contractuale aproape de maximele record, iar prețul ADNOC este acum cu aproximativ 135 dolari/t peste cel din Kuweit. Când cei mai mari producători nu mai reușesc să susțină convergența spre același nivel de preț, acesta este, de regulă, primul semn că plafonul pieței începe să se fisureze.
Presiunea care a susținut prețurile ridicate ale sulfului se diminuează și ea treptat. Volumele blocate în spatele Strâmtorii Hormuz au scăzut de la aproape jumătate de milion de tone la aproximativ 375.000 de tone, după ce o parte dintre nave au reușit în cele din urmă să tranziteze zona. Cererea, în schimb, rămâne extrem de slabă. Importurile Braziliei sunt mai mici cu aproximativ 80% față de anul trecut, iar piața mediteraneeană este aproape lipsită de activitate, Egiptul și Israelul fiind practic absente. Așadar, sprijinul care a menținut prețurile sulfului începe în sfârșit să slăbească. Este însă prea devreme pentru a vorbi despre o prăbușire propriu-zisă, deoarece un nou atac asupra unei rafinării din Golf ar putea restrânge din nou oferta într-un timp foarte scurt.