Fermele de cereale din Australia și-au redus numărul, dar au crescut ca dimensiune prin consolidare. Un raport al Biroului australian pentru economie, științe agricole și resurse (ABARES) a arătat că între 2010 și 2015, dimensiunea medie a fermelor care cultivă predominant cereale a crescut de la 2.510 hectare la 2.607 hectare, majoritatea fiind deținute și exploatate ca afaceri familiale.
De precizat că doar puțin peste 2% din veniturile agricole făcute de țara de la antipozi se reîntoarce la fermieri, sub formă de fonduri de la guvern pentru cercetare sau pentru dezvoltarea instrumentelor de gestionare a riscurilor, spre deosebire de țările Europei unde până la 60% din venitul agricol se întoarce la fermieri (este cazul fermierilor din UK).
Majoritatea fermelor australiene nu primesc plăți subvenționate și, în general, au o proporție mai mare de forță de muncă din familie (lucru care nu se întâmplă în Europa, care permanent este în căutare de forță de muncă în agricultură).
Grâul este produs în toate cele șase state din Australia, dar Australia de Vest și New South Wales sunt cei mai mari producători de grâu. Australia de Vest contribuie la aproximativ jumătate din producția totală de grâu din Australia, producția realizându-se în peste 4.000 de ferme, care au între 1.000 și 15.000 hectare. Grâul este cultivat în condiții favorabile, la începutul sezonului ploios, iar precipitațiile bune de iarnă sunt deosebit de favorabile producției.
Totuși, fertilitatea solului este relativ slabă, producția de grâu australian având un randament mediu de 1,9 t/ha (spre deosebine de unele țări europene care atind și peste 10 t/ha!) iar în ultimii ani, seceta prelungită a dus la o reducere substanțială a recoltei de grâu din Australia și, ca urmare, veniturile au fost mai mici. De asemenea, există costuri ridicate legate de transportul grâului în porturi. Un raport al Australian Export Grains Innovation Center (AEGIC) din 2018 a arătat că costurile lanțului de aprovizionare ale Australiei erau mai mari decât cele ale concurenților săi principali, cu excepția Canadei. Cu toate acestea, majoritatea fermelor de grâu australiene au obținut profit.
Orzul este adesea a doua cea mai importantă cereală cultivată în Australia după grâu. Din perspectivă agronomică, orzul este mai tolerant la secetă, îngheț și boli și poate fi cultivat într-o gamă mai largă de condiții. Majoritatea orzului cultivat în Australia este cultivat în două etape, orz de primăvară și cultura de iarnă. Australia de Vest este principalul stat producător de orz din Australia, reprezentând aproximativ 40% din producția țării. Randamentele la orzul australian au fost în medie de 2,3 t/ha în perioada 2015-2020, în timp ce unele recolte europene ating un randament de peste 6,5 t/ha. Dar, faptul că fermele australiene au suprafețe întinse și sunt afaceri de familie reprezintă un factor cheie pentru prețuri mici de producție, ceea ce îi face pe fermieri să obțină un bun profit.
Rapița (sau canola, așa cum se numește în Australia) este o cultură destul de riscantă pentru a crește atât în Europa, cât și în Australia. Suprafața cultivată în UE a scăzut în ultimii ani dar în Australia plantațiile de rapiță au rămas constante, în jur de 2-3 milioane hectare, în ultimii zece ani (cu excepția sezonului 2019/20). Australia de Vest este cel mai mare stat producător de canola (rapiță) din Australia, reprezentând aproximativ 48% din producția totală a țării. Randamentele australiene de canola au fost în medie de 1,3 t/ha în ultimile 3 sezoane, comparativ cu 3,5 t/ha în Marea Britanie. Aproximativ 20% din cultura australiană de canola este modificată genetic (GM), dar cultivarea canolei GM în multe state australiene este interzisă. La fel, datorită costurilor mici de producție, fermele australiene care cultivă rapița sunt mai profitabile decât cele europene.
Este important de reținut că, deși costul de producție al cerealelor și al semințelor oleaginoase din Australia este relativ mai mic decât în Europa, există și alți factori semnificativi în joc atunci când vine vorba despre direcționarea produselor la nivel global. Asia de Sud-Est, de exemplu, este piața cheie de desfacere pentru cerealele și semințele oleaginoase din Australia, deoarece se află în imediata ei proximitate, lucru care implică costuri de transport mult mai mici.
Rapița europeană încearcă să depășească pragul de 475 EUR/t pentru prima dată de la sfârșitul lunii august. Producția de semințe de floarea-soarelui în UE nu se ridică la nivelul așteptărilor
Cerealele antice precum quinoa, mei și sorghum oferă valori nutritive ridicate, texturi variate și pot fi integrate în produse de panificație, contribuind la diversificarea culturilor și a veniturilor fermierilor
Sentimentul negativ predomină pe piața ureei și, într-o oarecare măsură, și pe cea a fosfaților procesați. Prețul de referință al amoniacului din SUA raportează o creștere semnificativă a prețurilor
Presiunea exporturilor, costurile în creștere și concentrarea pieței pun fermierii ruși în dificultate, cu efecte semnificative asupra regiunii Europei de Est și pieței globale a cerealelor
Prețurile porumbului se mențin relativ stabile la nivel global și european, în ciuda instabilității politice și a presiunilor economice. Fermierii se confruntă cu costuri ridicate de producție și cerere variabilă, în timp ce evoluțiile regionale, precum recoltarea în Ucraina și prețurile din portul Constanța, continuă să influențeze piața locală
Direcția pieței grâului va fi determinată în această lună mai mult de livrările pe termen scurt, concurența la export și achizițiile importatorilor decât de surprize structurale majore
Prețurile grâului Euronext au fost sprijinite de slăbirea euro față de dolar, iar contractul din decembrie se îndreaptă spre a doua săptămână consecutivă de creștere. Totuși, avansul rămâne limitat de oferta abundentă la nivel global și de presiunea venită din piața americană
Rapița europeană încearcă să depășească pragul de 475 EUR/t pentru prima dată de la sfârșitul lunii august. Producția de semințe de floarea-soarelui în UE nu se ridică la nivelul așteptărilor
Piața grâului se încinge după ce Coreea de Sud, Iranul și Siria își măresc achizițiile de grâu, profitând de prețurile reduse și pe fondul crizei alimentare globale
Grâul MATIF se stabilizează, odată cu scăderea euro și plafonarea prețurilor grâului rusesc. Europa mizează pe rapiță care are prețuri mai mari și producție aproape de un record. Reducere drastică la producția de porumb din România
Cotațiile grâului Matif continuă să se mențină pe un trend pozitiv, susținute de exporturile din Franța și de evoluțiile pieței valutare. Acești factori determină stabilitatea prețurilor și oferă fermierilor și traderilor o perspectivă clară asupra tendințelor zilnice ale pieței cerealelor
