Prețul grâului vs. continuarea conflictului din Ucraina

       Prețurile grâului au mai atins niveluri mari de-a lungul ultimilor 20 de ani, de exemplu în toamna anilor 2007 și 2008, când Australia a trecut prin doi ani consecutivi de secetă, dar o recoltă mare de grâu de iarnă în SUA și Uniunea Europeană în 2008 a dus la o prăbușire a prețurilor la sfârșitul anului 2008. Acum, există multe țări care au depins foarte mult de importurile de la Marea Neagră – din Ucraina și Rusia – și care încearcă să se aprovizioneze cu grâu căutând noi furnizori în diferite colțuri ale lumii.
       Dar chiar și tările dezvoltate apelează în această perioadă la răspunsuri politice pentru securitatea alimentară. Astfel, este posibil ca SUA să elimine subvențiile și mandatele pentru biocombustibili, să reanalizeze rețelele de siguranță socială către cei mai nevoiași, să stimuleze finanțarea PAM al ONU (care se aproviziona cu grâu ucrainean) și a altor programe umanitare și să permită piețelor să coreleze mai bine deciziile producătorilor cu cele ale consumatorilor.
       Țările care caută grâu îl vor găsi probabil undeva, dar trebuie precizat că 60% din ceea ce se tranzacționează în lume provine din emisfera nordică. Există semne că Rusia începe să normalizeze comerțul, dar păstrează taxele mari la export. Având în vedere sancțiunile economice impuse Moscovei, devine riscant, din punt de vedere financiar, să faci afaceri cu Rusia. Mai mult, grâul comercializat acum de Rusia este din recolta veche iar cea nouă încă este sub presiunea condițiilor meteorelogice. Pe de altă parte, recolta de grâu de iarnă din SUA este afectată de o secetă pe termen lung.
       Comercianții de cereale se întreabă acum cât timp va rămâne Ucraina afară de pe piață. Răspunsul la această întrebare depinde de mai mulți factori:

• în primul rând, cât de mari sunt daunele produse de bombele rusești porturilor ucrainene de la Marea Neagră;
• în al doilea rând, nu se știe cât de mult grâu va fi recoltat în iulie în Ucraina mai ales că unele regiuni sunt ocupate acum de Rusia (ultimele date de la Ministerul Agriculturii ucrainene indică că 40% din culturile de grâu de iarnă ar putea fi pierdute);
• în al treilea rând, Ucraina nu are alternative reale și viabile pentru transportul cerealelor pe cale terestră. S-a văzut deja că este destul de dificil cu transportul cerealelor prin România, la Dunăre (unde porturile nu sunt destul de adânci pentru a încărca nave panamax) sau în portul Constanța, sau prin Polonia, spre UE. Iar aceste greutăți logistice adaugă costuri suplimentare de  transport.

       Prețurile cerealelor și inputurilor erau ridicate înainte de invazia rusă a Ucrainei, dar incertitudinea pe care o adaugă probabil va menține prețurile ridicate cel puțin până în vara lui 2023 și poate și în 2024, până când vor reveni la nivelurile de dinainte de invazie.