Piața europeană duce lipsa uleiului de floarea-soarelui ucrainean

       Perspectivele pentru piața europeană a uleiurilor vegetale rămân tensionate deoarece, atâta timp cât conflictul din Ucraina nu se încheie, disponibilitatea semințelor și a uleiului de floarea soarelui va rămâne foarte limitată. Mai mult, chiar și în cazul unei îmbunătățiri bruște a situației de la Marea Neagră, dacă luptele s-ar opri ca urmare a negocierilor diplomatice, normalizarea producției și exporturilor de ulei de floarea soarelui din Ucraina nu ar fi rapidă, deoarece este de așteptat ca războiul să fi dus la degradarea (cel puțin parțială) a infrastructurii industriale și a rețelelor logistice din țară.
       În Uniunea Europeană, în sezonul 2020/21, consumul alimentar de uleiuri vegetale s-a ridicat la aproape 11 milioane tone (un total format din ulei de soia, de floarea-soarelui, de palmier și de rapiță). Uleiul de floarea soarelui a reprezentat peste 40% din volumele folosite de consumatorii europeni iar Marea Neagră a fost unul dintre principalii furnizori ai UE, pentru o treime din cererea alimentară de ulei de floarea soarelui (numai Ucraina furniza, de obicei, 2 milioane tone pe sezon adică  20% din consumul alimentar total de uleiuri în UE).
       Pe piata europeană, volumele de semințe de floarea-soarelui, care au fost destinate sectorului de biodiesel pentru lunile urmatoare, au fost imediat redirecționate pentru aprovizionarea fabricilor producatoare de ulei îmbuteliat si a celor producatoare de produse agroalimentare, dar și așa aceste volume sunt insuficiente pentru a înlocui complet aprovizionarea care era planificată inițial din Ucraina, până la sfârșitul sezonului. Celelalte alternative pentru piața europeană sunt uleiul de rapiță și uleiul de palmier dar și aici volumele care au fost destinate diferitelor industrii sunt parțial redirecționate utilizării în industria alimentară.
       Uleiul de soia produs în Europa sau importat, din cauză că este fabricat în marea lui parte din boabe de soia GMO, este destinat utilizărilor industriale în următoarele luni, pentru a înlocui uleiurile de rapiță, floarea soarelui și palmier deturnate către sectorul alimentar. Deoarece piața mondială a uleiurilor vegetale era destul de strânsă la începutul conflictului din Ucraina, din cauza problemelor meteorologice care au afectat canola din Canada în 2021 și soia din America de Sud în primele două luni ale lui 2022, deficitul de uleiuri vegetale în Uniunea Europeană este evident.
       Această situație duce prețurile complexului de floarea-soarelui la maxime istorice. În Franța, prețul florii-soarelui cu conținut ridicat de ulei din recolta veche a ajuns la 1.000 EUR/t la Saint-Nazaire, în creștere săptămânală de 40 euro iar cea cu calitatea standard a crescut cu 70 euro, la 930 EUR/t. Pentru recolta nouă, prețul este, de asemenea, în creștere (cu 35 euro, la 835 EUR/t). Prețul uleiului de floarea soarelui a crescut cu aproape 90% în trei săptămâni, până la un nivel fără precedent de 2.400 EUR/t FOB Rotterdam, pe 9 martie 2022. În urma interesului reînnoit al cumpărătorilor pentru uleiul de rapiță, și prețul acestuia din urmă a sărit cu peste 30%.
       Confruntați cu această lipsă bruscă, dar și din cauza incertitudinilor puternice cu privire la următoarea recoltă de la Marea Neagră (semănatul de primăvară nu a început încă și va fi, probabil, afectat în Ucraina), cumpărătorii caută cele mai mici volume de ulei și semințe disponibile în afara Ucrainei și Rusiei iar marjele potențiale de zdrobire în UE vor rămâne ridicate la niveluri istorice, evident în limitele disponibilității florii-soarelui.