Repere de pe piața globală
Principalii factori determinanți ai săptămânii trecute au fost rezultatul licitației indiene pentru
uree și un carusel al negocierilor dintre SUA și Iran. Vineri licitația a fost finalizată cu acceptări în volum total de aproape 2,8 milioane tone, pentru care guvernul indian va plăti aproximativ 2,64 miliarde dolari. Și au existat mai multe particularități ale acestei licitații care sunt importante de menționat.
În primul rând, licitația a primit o ofertă record de 5,9 milioane de tone. Conform evaluărilor diferiților analiști de piață, acest volum exclude tonele din Orientul Mijlociu blocate în Strâmtoarea Ormuz și include toate celelalte tone disponibile la nivel mondial de la toți producătorii, ceea ce înseamnă că acest volum va fi deviat de la orice altă piață care va căuta tone.
În al doilea rând, prețul a atins aproape nivelul maxim din noiembrie 2021. Cel mai mic preț pentru coasta de vest a fost de 935 USD/t CFR, iar pentru coasta de est este de 959 USD/t CFR. Acest rezultat stabilește un nou standard pentru piață, mult mai mare față de nivelurile deja ridicate. Furnizorii au arătat că consideră că acest standard marchează cel mai ridicat punct de preț din acest an.
În al treilea rând, piața a fost surprinsă să vadă companii complet noi participând la licitație și chiar prezentând cea mai mică ofertă. În al patrulea rând, a existat o ofertă record din partea unei singure companii comerciale, cu 1.350.000 tone oferite pentru ambele coaste ale Indiei. Cantitatea este atât de mare încât este greu de imaginat de unde va proveni întregul volum. De precizat că guvernul indian a instruit participanții la licitație să arate sursele de aprovizionare pentru a atenua riscurile. Așadar, vom cunoaște în curând și originile.
Așadar, deocamdată, se pare că optimismul controlează piața ureei, dar un factor cheie de urmărit în trimestrul 2 este China. Sezonul intern se încheie de obicei în mai, iar în anii precedenți exporturile începeau la acea vreme. Să vedem dacă China va lua o cale similară anul acesta. Exporturile chinezești sunt singura baghetă magică care poate ajuta la aprovizionarea globală în cazul în care Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă mai mult timp.
Prețul standard al
sulfatului de amoniu a fost susținut de cererea puternică din India, în timp ce cererea de produse granulate a fost scăzută din Brazilia și Australia. Așadar, prețul a scăzut ușor. Prețul FOB al produsului standard chinezesc a urcat la 280-285 USD/t, în timp ce prețul produsului granulat a oscilat între 275-290 USD/t. Cererea din Asia de Sud-Est, inclusiv India, a fost principalul factor determinant al activității comerciale. India a achiziționat peste 150.000 de tone în ultimele săptămâni pentru transportul din aprilie și mai, ca măsură de asigurare a aprovizionării cu azot, în contextul deficitului de uree. Cererea europeană a stagnat, iar prețurile au rămas neschimbate. La fel și în SUA.
Piața nitraților din Europa rămâne lentă, iar prețurile s-au modificat în mică măsură. Dar comerțul cu țările baltice se activează, odată cu încheierea interdicției de export din partea Rusiei. Deficitul de uree, care va urma licitației indiene, îi împinge pe importatorii brazilieni să analizeze mai mult achizițiile de nitrat și sulfat de amoniu pentru sezonul următor. Astfel, primele 15.000 de tone de nitrat rusesc sunt pregătite pentru exporturi către Brazilia, la un preț de 570 USD/t CFR.
Piața fosfaților a fost blocată la nivel global săptămâna trecută. Nu au fost confirmate noi tranzacții pentru niciunul dintre marii cumpărători de volum - India sau Brazilia, iar indicațiile privind prețurile au rămas neschimbate. Cu toate acestea, compania saudită Maaden a raportat vânzări de volume semnificative către piețele africane. Producătorul a vândut 60.000 tone de DAP către Etiopia la 900-905 USD/t CFR și 40.000 tone către Tanzania la 885 USD/t CFR. Ceea ce înseamnă, practic, că au reușit să transbordeze peste 100.000 tone de produs în camioane, prin deșert, către port.
Între timp, OCP din Maroc nu a încheiat nicio tranzacție pentru a doua săptămână consecutiv. Se pare că operațiunile de întreținere anunțate anterior pentru trimestrul 2 au început deja, pe fondul deficitului de sulf, dar nu există informații clare din partea producătorului în acest sens. Activitatea din Europa a fost, de asemenea, minimă. Doar un singur producător tunisian a indicat vânzări de 25.000 tone de DAP către piețele turcești și europene, la 855-865 USD/t FOB, un nivel mult mai ridicat față de tranzacțiile anterioare. De asemenea, producătorii au vândut 16.000 de tone de TSP la 675-685 USD/t FOB, tot către diverse piețe europene.
Pe piața sulfului, presiunea asupra ofertei este enormă, iar prețurile au crescut din nou. În America de Nord, care acum este aproape singura regiune cu aprovizionare disponibilă, prețul a atins un nivel record de 790-810 USD/t FOB Vancouver, cu 50 USD mai mare decât cel precedent din iulie 2008. Indicația SUA pentru Golf a crescut la 810-820 USD/t FOB. Astfel, prețul CFR Brazilia a crescut la 850 USD/t, rezultând o criză a accesibilității. În Marea Mediterană, prețurile au crescut, de asemenea, cu 90 USD săptămâna trecută, ajungând la intervalul 780-790 USD/t CFR - valori incredibile ce duc la distrugerea cererii.
Perspective
Perspectivele pe termen scurt pentru piața îngrășămintelor indică o volatilitate ridicată, cu ureea în centrul atenției după licitația masivă din India. Această achiziție, pe fondul unei oferte record de 5,9 milioane de tone, a absorbit o mare parte din disponibilul global și ar putea crea un deficit pe alte piețe în trimestrul al doilea, mai ales dacă exporturile din China nu se reiau după luna mai sau dacă tensiunile din Strâmtoarea Ormuz persistă.
În paralel, prețurile ridicate împing importatorii, în special din Brazilia, să se orienteze către alternative precum sulfatul de amoniu sau nitrații, însă și aici apar presiuni. Pe segmentul fosfaților, piața rămâne blocată în marile centre de consum, precum India și Brazilia, în timp ce oferta este restrânsă de opriri de producție și de deficitul de sulf, al cărui preț a atins recorduri de 800+ USD/t FOB. În ansamblu, combinația dintre cererea solidă, blocajele logistice și costurile ridicate ale materiilor prime sugerează că prețurile îngrășămintelor vor rămâne susținute pe termen scurt, cu riscuri semnificative de noi creșteri dacă apar noi disfuncționalități în aprovizionare.