Multe țări vulnerabile, dintre care unele suferă deja de consecințele războaielor sau dezastrelor naturale, se bazau sau, mai bine zis, erau dependente pe exporturile de cereale, în special grâu, porumb și ulei de floarea soarelui, atât din Rusia, cât și din Ucraina. Conform datelor
Programului Alimentar Mondial (PAM) al ONU în lume există acum 283 de milioane de oameni care se luptă cu o penurie de alimente și foamete iar alte 45 de milioane bat la ușa foametei.
Regiunea Mării Negre este una dintre cele mai importante zone ale lumii pentru producția de cereale iar impactul conflictului asupra securității alimentare a fost simțit dincolo de granița Ucrainei. Întreruperea fluxului de cereale din regiunea Mării Negre a crescut prețurile și a adăugat combustibil suplimentar inflației alimentare într-un moment în care accesibilitatea prețurilor la alimente este o preocupare pe tot globul, ca urmare a prejudiciilor economice cauzate de pandemia de Covid-19.
Recapitulând datele, Ucraina și Rusia sunt responsabile pentru mai mult de 30% din comerțul mondial cu grâu, 32% din comerțul internațional cu orz, 17% din exporturile de porumb și mai mult de 50% din uleiul de floarea soarelui comercializat la nivel global. Impactul imediat s-a simțit însă, oarecum paradoxal, în țările UE care nu au avut afectate doar importurilor de grâu, porumb și ulei din Ucraina și Rusia, ci și industria cărnii și a produselor lactate, deoarece porumbul ucrainean este esențial pentru hrana animalelor din fermele blocului comunitar. În cazul porumbului, la nivel global, doar aproximativ 12% din acesta este consumat pentru alimentație, în timp ce aproximativ 60% este destinat hranei pentru animale iar țările către care Ucraina exporta cel mai mult porumb sunt China și cele din UE. Totuși, aceste țări au capacitatea de a importa provizii din alte regiuni dar problemele vor apărea în curând dacă aprovizionarea globală devine mai restrânsă, întrucât cele mai afectate țări vor fi cele din Africa, unde porumbul este o sursă de hrană și acesta provine numai din importuri.
În ceea ce privește grâul, o cereală de bază folosită pentru a face făină, este o marfă vitată pentru multe țări dependente. Având în vedere că Rusia a fost principalul exportator global de grâu în 2020, iar Ucraina, al cincilea ca mărime, unele țări au devenit deosebit de vulnerabile pentru că se bazau foarte mult pe importurile de grâu din ambele țări:
- Egiptul a importat în 2019 grâu în valoare totală de 3,02 miliarde de dolari, din care 1,44 miliarde de dolari au mers în Rusia și 773,4 milioane de dolari în Ucraina;
- Etiopia a importat în 2019 grâu în valoare totală de 458,42 milioane USD, 142,01 milioane USD au plecat în Ucraina și 64,77 milioane USD în Rusia;
- Yemen, a importat în 2019 grâu în valoare totală de 549,89 milioane USD, 145,81 milioane USD au mers în Rusia și 79,8 milioane USD în Ucraina;
- Libanul a importat în 2020 grâu în valoarea de 148,49 milioane USD, 119,1 milioane USD au mers în Ucraina și 22,93 milioane USD în Rusia;
- Palestina a importat în 2020 grâu în valoare totală de 10,98 milioane de dolari, 5,61 milioane de dolari au mers în Israel (în cea mai mare parte fiind redirecționați către Ucraina și Rusia) și 3,57 milioane de dolari direct în Rusia;
- Israel a importat în 2019 grâu în valoare de 364,48 milioane USD, din care 102,55 milioane USD au mers în Ucraina și 90,43 milioane USD în Rusia.
Prin urmare, este mai mult decât evident că o penurie a aprovizionării cu grâu și porumb va afecta cel mai mult regiunile și țările vulnerabile și va aduce probabil o nouă creștere a prețurilor alimentelor, exacerbând criza costului vieții peste tot în lume. Efectul de undă al invaziei Ucrainei de către Rusia se va vedea pe deplin în săptămânile și lunile următoare, dar mai ales asupra unor țări, precum Yemenul, de exemplu, care este distrus de război, ar putea ajunge să fie catastrofale.