
Prețurile globale ale
îngrășămintelor chimice erau deja ridicate înainte de invazia Rusiei în Ucraina, în 24 februarie, deoarece prețurile record la gaze naturale și cărbune i-au forțat pe unii producători să reducă producția în acest sector mare consumator de energie. După invazie, țările occidentale au răspuns cu sancțiuni economice dure împotriva Rusiei, în timp ce SUA și Uniunea Europeană au impus noi sancțiuni președintelui belarus Alexandru Lukașenko, care a sprijinit ofensiva Rusiei. Luate împreună, Rusia și Belarus reprezintă peste 40% din exporturile globale de potasiu (conform datelor de anul trecut), unul dintre cei trei nutrienți esențiali utilizați pentru a crește randamentul culturilor. În plus, Rusia reprezintă aproximativ 22% din exporturile globale de
amoniac, 14% din exporturile mondiale de
uree și aproximativ 14% din
fosfatul de monoamoniu - toate tipuri cheie de îngrășăminte.
Rusia și Ucraina sunt mari producători de
cereale, cumulând aproximativ 30% din exporturile globale de
grâu și 20% din exporturile de
porumb. Toate acestea pun o presiune dublă pe fermieri dar și pe prețurile globale la cereale. Ascensiunea vertiginoasă a îngrășămintelor îi fac pe fermierii din întreaga lume să reducă utilizarea acestora precum și suprafața cultivată în această perioadă. Îngrășământul este cheia pentru a menține randamentele ridicate ale porumbului, soiei, orezului și grâului iar cultivatorii se chinuie să se adapteze.
În SUA, se așteaptă ca facturile la îngrășăminte să crească cu 12% în acest an, după ce au crescut cu 17% în 2021, potrivit datelor USDA. Unii cultivatori se gândesc să treacă la culturi care necesită mai puțini nutrienți. Alții plănuiesc să cultive o suprafață mai mică. Alții spun că pur și simplu vor folosi mai puțin îngrășământ, o strategie care va afecta recoltele.
Pe graficul de mai jost sunt prezentate principalele zece țări producătoare de îngrășăminte pe bază de
azot în 2021. România ocupa în acest top locul 46, cu 252 kilotone, dar
AzoMureș a închis producția, pe 6 decembrie 2021, din cauza prețurilor mari la gazul metan, un șoc pentru sectorul agricol românesc, și condiționează acum reluarea producției de acordarea unui ajutor de stat de 50 milioane euro:

Producția de
cereale este cea mai expusă riscului în țările în curs de dezvoltare, ai căror fermieri au mai puține resurse financiare pentru a rezista prețurilor mari la îngrășămintele cu azot. De exemplu, în Brazilia, fermieri aplică mai puțin îngrășământ la porumb în timp ce în Zimbabwe și Kenya, fermierii mici revin la utilizarea gunoiului de grajd pentru a-și fertiliza recoltele. În Peru guvernul a declarat stare de urgență în sectorul său agricol din cauza temerilor de insecuritate alimentară, deoarece suprafețele cultivate au scăzut cu 0,2% din august din cauza creșterii prețurilor la îngrășăminte.
Tot mai mulți producători de cereale afirmă că deciziile de cultivare sunt luate din ce în ce mai mult nu pe baza pieței, ci mai degrabă pe costul de producție determinat de prețul și oferta de îngrășăminte, iar acest lucru afectează fermierii din toate colțurile lumii. India, care importă îngrășăminte pentru sectorul său agricol în expansiune, se îndreaptă din ce în ce mai mult către Canada și Israel pentru a-și înlocui livrările rusești. Thailanda, între timp, se confruntă cu presiuni asupra culturii sale de
orez. Dar cumpărarea din altă parte s-ar putea dovedi dificilă, deoarece alți mari exportatori de îngrășăminte, precum China, au impus restricții la exportul de îngrășăminte pentru a-și proteja fermierii interni. Era de așteptat ca Beijingul să reducă aceste restricții în acest an, lucru mai puțin probabil acum, cu piața globală în haos.
Banca Mondială a declarat săptămâna trecută că o serie de țări în curs de dezvoltare se confruntă cu deficite pe termen scurt de aprovizionare cu grâu din cauza dependenței lor mari de exporturile ucrainene. Dar criza îngrășămintelor este, în unele privințe, mai îngrijorătoare, deoarece ar putea inhiba producția de cerale peste tot în lume, ceea ce ar face ca anul viitor să aducă probleme mult mai grave în oferta de grâu, porumb și soia la nivel global.