Cristina Cionga, consultanță și leadership inovator la vârful FAPPR

Cristina Cionga are peste treizeci de ani de experiență în agricultură. În prezent este director-adjunct al Forumului APPR, în echipa căruia a intrat în 2018, după ce a ocupat poziții de management în companii private de top din agribusiness, de consultant al Misiunii Băncii Mondiale și - în sectorul public - de secretar general al Ministerului Agriculturii, de specialist senior în agricultură la Ambasada SUA din București și, respectiv, de cercetător la Institutul de Economie Agrară (IEA) al Academiei Române. A studiat cibernetica economică la ASE București, s-a specializat în managementul resurselor agricole agricole în Grecia și a făcut stagii de pregătire în diplomație și politici publice  la universității de prestigiu din străinătate, inclusiv Harvard și Georgetown din Washington DC. A participat în numeroase proiecte și a publicat lucrări legate de sectorul agricol românesc înainte și post-aderare, ca urmare a activității sale de la IEA, Ambasada SUA și a colaborărilor cu Banca Mondială, OECD, CEROPE.

• Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR), organizație înființată în 2012, oferă fermierilor români asistență tehnică, economică și legislativă, fiind un partener activ și constant al autorităților de la București și Bruxelles. Ne puteți spune câteva cuvinte despre experiența dumneavoastră anterioară și cum v-ați implicat în FAPPR?

„Tocmai experiența mea anterioară este cea care m-a adus la Forumul APPR, pentru ca eram familiarizată cu dialogul cu instituțiile europene ca director de afaceri publice la companii multinaționale de top din agribusiness, dar și ca secretar general al Ministerului Agriculturii, care m-a însărcinat să gestionez relația cu Bruxelles-ul în acea perioadă de pre-aderare. A contat mult si experiența de cercetător și cea de consultant pentru politici agricole la Banca Mondială.  Forumul APPR (pe atunci Asociația Producătorilor de Porumb din România), fondată cu scopul de a furniza consultanță pe aspecte tehnice, agronomice, dorea să se lanseze ca o voce relevantă în dialogul civil cu autoritățile naționale și europene și mi-a propus să mă alatur proiectului, ceea ce am făcut cu entuziasm, pentru că îi știam pe mulți dintre membrii fondatori (și-i amintesc doar pe Nicolae Sitaru și pe Arnaud Perrein), le știam abordarea corectă, decentă, bazată pe argumente solide, și le admiram de la distanță stilul de leadership. Eram convinsă că APPR era cu adevărat  o “altfel de organizatie de fermieri” – așa cum spunea și sloganul lor, cu modestie mai degrabă decât cu emfază, spun acum, în retrospectivă.”

• Agricultura românească se confruntă cu mari provocări generate de schimbările climatice, volatilitatea pieței, reglementările UE, deficitul de forță de muncă etc. Care este misiunea și rolul principal al FAPPR în peisajul agricol actual al țării?

„Așa cum spuneam, FAPPR încearcă să reprezinte interesele membrilor săi într-o manieră echilibrată, bazată de fapte și cifre, pe argumente științifice, multe generate chiar în activitatea noastră de cercetare aplicată, fiindcă, în timp, am extins mult această latură prin participarea în consorții pentru proiecte europene sau cu finanțare națională. Încercăm să rămânem relevanți și să nu cădem în păcatul populismului gratuit. Avem proiecte de cercetare dedicate îmbunătățirii bunelor practici și diminuării amprentei sectorului prin agricultură regenerativă, digitalizare pentru reducerea utilizării inputurilor, control integrat al bolilor și dăunătorilor culturilor agricole. Utilitatea asumării efortului în astfel de proiecte este dublă: în primul rând, posibilitatea de a oferi sfaturi utile, consultanță membrilor noștri fermieri la problemele tot mai numeroase și mai complicate cu care se confruntă și de a-i ajuta să fie mai eficienți în accesarea subvențiilor europene, care sunt tot mai mult centrate pe ideea de durabilitate; în al doilea rând, faptul că avem experiență la prima mână, date, rapoarte și concluzii pe care să le prezentăm decidentului politic atunci când cerem ceva. Ca membri ai organizațiilor FarmEurope si CEPM (Confederația Europeana a Porumbului), promovăm aceleași idei la nivel european și învățăm unii de la alții, fermieri și alte verigi ale filierei de valoare.”

• FAPPR face parte din Confederația Europeană a Producătorilor de porumb (CEPM), oferind consultanță tehnică mai ales pentru cultivatorii de porumb din România, cu scopul de a îmbunătăți profitabilitatea pentru această cultură. Care sunt cele mai importante provocări cu care se confruntă producătorii de porumb din România astăzi (cu referire la costuri de producție, costuri de vânzare, exporturi)?

„FAPPR oferă sprijin și consultanță tehnică pentru fermierii de cultură mare în general – dar este adevărat că porumbul rămâne una dintre ariile în care avem cea mai mare expertiză.

Producătorii de porumb din România (deși aș spune că analiza este similară, cel puțin parțial, pentru cei din majoritatea statelor membre) se confruntă în prezent cu o serie de provocări semnificative, atât la nivel intern cât și extern, care afectează direct profitabilitatea și sustenabilitatea culturii de porumb. Aș spune că pot fi grupate în trei categorii: costuri de producție, prețuri de valorificare, și accesul la piețele de export.

În ceea ce privește costurile de producție, fără precedent de ridicate, acestea sunt generate de prețurile mari ale inputurilor (îngrașăminte, pesticide și semințe) care au înregistrat creșteri semnificative de preț în ultimii ani, în special după izbucnirea războiului din Ucraina. De exemplu, costurile cu îngrășămintele au crescut chiar și cu 100–200% în unele perioade).

O altă provocare majoră sunt condițiile climatice, secetele din ultimii ani, care au dus la scăderi dramatice ale randamentelor, ceea ce afectează eficiența economică pe hectar. Și să nu uităm de restrângerea suprafețelor cu porumb în România, care scad, conform estimarilor noastre și în absența unei comunicări oficiale a cifrelor, la circa 1,8-1,9 milioane hectare, un record negativ absolut pentru România. De fapt, în estul și în sudul țării noastre, nu se mai poate cultiva porumb în regim neirigat – iar România are, încă, o infrastructură de irigații slab dezvoltată.

In plus,  fermierii români sunt expuși riscului climatic, fără mijloace reale de protecție, fără un sistem de gestionare a riscurilor, fără o plasă de siguranță. Aici, spre deosebire de Franța, Italia, Spania, care au reuși să operaționalizeze astfel de sisteme de mutualizare a riscurilor climatice, suntem într-un dezavantaj competitiv evident și avem o mare vulnerabilitate.

Să nu uităm nici de prețurile mici la vânzare, influențate de volatilitatea de pe piețele internaționale, care în prezent nu ne permit să fim deloc optimiști. Aș mai adăuga, într-o notă relativ pozitivă, că apreciem intrarea în normalitate, în zona de predictibilitate prin renunțarea la suspendarea tarifelor vamale pentru Ucraina, care punea o mare presiune pe prețurile din România. Comisia Europeană a publicat pe 4 iulie detaliile pentru noua fază în care intră acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Ucraina. Considerăm că prevederile sunt rezonabile și vor aduce beneficii ambelor părți, UE și Ucraina, atâta timp cât se vor face pași concreți spre alinierea standardelor de producție și vom putea avea mecanisme de salvgardare eficiente, inclusiv prin calcularea impactului comerțului inclusiv la nivelul statelor membre.”

• Fermierii români au nevoie urgentă de instrumente de management al riscurilor în agricultură, pentru a ieși din situația critică produsă de fenomene meteo nefavorabile (de exemplu, seceta, ce este provocarea majoră din agricultura României și se manifestă din ce în ce mai frecvent). În acest context, ce rol joacă FAPPR în educarea sau sprijinirea fermierilor în gestionarea acestor riscuri?

„Mă bucur că mă întrebați depre demersurile FAPPR legate de gestionarea riscurilor, pentru că aceasta a fost proclamată drept prioritate zero in cadrul consiliului nostru director pentru 2025 și am desfășurat chiar o amplă campanie de comunicare pe acest subiect. Adevărul este că sunt șase ani de când încercăm să convingem decidenții politici despre rolul crucial al instrumentelor care pot atenua șocurile climatice sau de piață, ajutând afacerile agricole să supaviețuiască. Incidentele legate de climă, sănătate și piață devin din ce în ce mai frecvente și interconectate.

Asigurările voluntare, fie ele și subvenționate, nu sunt suficiente, fiindcă fenomene cu efecte dezastruoase precum seceta nu sunt acoperite de asiguratori. Prin Regulamentul european privind planurile strategice PAC, s-a creat cadrul legal ca fondurile de asigurare/gestionare a riscurilor să fie alimentate inclusiv prin reținerea unei contribuții de 3% din plațile directe cuvenite fermierilor – ceea ce România a și făcut – dar soluția se lasă așteptată. Un asemenea demers complex ar fi trebuit prefațat de un studiu de fezabilitate și de o consultare reală a părților interesate, ceea ce nu s-a întâmplat în toți acești ani!

Există diferențe mari între statele membre, atât în privința experienței și capacității instituționale de a utiliza instrumentelor eficiente de gestionare a riscurilor cu care se confruntă sectorul agricol, cât și în cea a resurselor financiare pe care acestea le au la dispoziție pentru constituirea acestor instrumente. Am avea de la cine să învățăm – sau, cine știe, poate că soluția reală este tocmai abordarea problemei de la nivel european - prin standardizarea obligativității instrumentelor de gestionare a riscurilor climatice majore pentru statele membre. În acest sens, am trimis și noi recent observații catre Parlamentul European.”

• Știm că FAPPR s-a implicat în conturarea modificărilor Planului Național Strategic pentru anul 2025, astfel încât să fie echilibrate interesele naționale și cele ale UE (pentru a face PAC cât mai aplicabil la agricultura românească). Care sunt opiniile dumneavoastră despre reformele PAC? Acestea ajută sau împiedică producătorii agricoli români?

„Apreciem în mod deosebit inițiativele succesive ale Comisiei Europene de simplificare a cerințelor pe care fermierii le au de îndeplinit pentru a accesa subvențiile europene, ca și de debirocratizare a sarcinii administrative care revine autorităților. Pare că suntem pe drumul cel bun, dacă avem în vedere toate declarațiile comisarului pentru agricultură Christophe Hansen, care proclamă agricultura drept un sector strategic la nivel economic, social și geopolitic și care trebuie să devină din nou mai competitivă și atractivă!

De asemenea, faptul că discutăm intens despre competitivitate, despre sustenabilitate - nu doar de mediu, ci și socială și economică, ne face să credem că oficialii de la Bruxelles, confruntați cu realitatea care nu iartă și arată cum blocul comunitare pierde teren la nivel internațional, au renunțat la abordarea rigidă din 2020. Așadar, avem parte de provocări, dar și de oportunități pentru agricultura noastră: suveranitatea alimentară însemnă că producția agricolă a UE trebuie să crească – si este firesc să o facă prin stabilirea unui obiectiv de competitivitate și productivitate.”

• În încheiere, ce mesaj ați dori să transmiteți tinerilor fermieri din România?

„Agricultura românească are nevoie de tinerii fermieri mai mult ca oricând, pentru că pot aduce un suflu nou. Cu energie, deschidere spre inovație și o viziune modernă asupra managementului fermei, dificultățile curente pot fi transformate în oportunități. România are un potențial agricol imens, iar tinerii bine pregătiți, conectați la noile tehnologii și deschiși la colaborare pot reuși în acest sector! La FAPPR ne asumăm rolul de parteneri ai lor, investind în programe de educție agricolă, în consultanță tehnică, reprezentare la Bruxelles și în diseminarea de informații esențiale pentru a se adapta rapid la cerințele tot mai complexe ale pieței și ale politicilor europene.”