Cât ar trebui să fie prețul grâului pentru a acoperi costul azotului?

       Penuria în aprovizionarea cu îngrășăminte, alimentată de conflictul dintre Ucraina și Rusia, împreună cu o serie de factori preexistenți, au dus prețurile la îngrășăminte la niveluri record. Prețurile materiilor prime care constituie piața îngrășămintelor - amoniac, azot, nitrați, fosfați, potasiu și sulfați - au crescut cu 30% de la începutul anului și le depășesc acum pe cele observate în timpul crizei alimentare și energetice din 2008, potrivit British Commodity.
       În 2021, Rusia a fost cel mai mare exportator mondial de îngrășăminte cu azot și al doilea cel mai mare furnizor de îngrășăminte atât potasice, cât și cu fosfor, potrivit FAO. Comerțul dintre Rusia și restul lumii nu s-a oprit, dar a fost grav perturbat acum, deoarece importatorii și navlositorii de nave se îndepărtează de Moscova, în lumina invaziei Ucrainei. Rusia, care reprezintă aproximativ 14% din exporturile globale de îngrășăminte, a suspendat temporar exporturile, cu un puternic efect pe piețele alimentare globale. În plus, gazul rusesc este un input-cheie pentru producția de îngrășăminte. Prețurile ridicate ale gazului au dus la o reducere a producției în regiuni precum Europa, constrângând și mai mult o piață deja strânsă.
       Între timp, sancțiunile împotriva Belarusului, aliat al Rusiei, au implicații substanțiale pentru piața de potasiu, Rusia și Belarus contribuind cu 40% din volumele tranzacționate anuale. De la începutul anului 2020, prețurile îngrășămintelor cu azot au crescut de patru ori, în timp ce prețurile la fosfat și potasiu de peste trei ori. Economiile din întreaga lume se confruntă deja cu o inflație istorică ridicată, determinată în mare parte de creșterea prețurilor la alimente și energie. Indicele FAO arată că prețurile alimentelor sunt la un nivel ridicat, iar o perioadă prelungită de deficit de îngrășăminte va afecta randamentul agricol pe termen lung.
       Înainte de amenințarea cu aprovizionarea redusă din Rusia și Belarus, prețurile îngrășămintelor se confruntau deja cu presiuni în creștere din cauza întreruperilor lanțului global de aprovizionare, a unei interdicții de export din China și a unei greve feroviare din Canada. În fața războiului, lumea agricolă și-a descoperit dependența de Rusia, iar soarta fermierilor europeni  este legată în special de Rusia, întrucât 40% din aprovizionarea cu gaze a UE-27 provine în prezent de acolo. Și un sfert din achizițiile de azot, potasiu și fosfat pe care le folosesc cerealele provin tot din Rusia. Prețurile la îngrășăminte au început să crească din 2020 când China a decis să-și limiteze exporturile în favoarea cererii sale interne și să încerce să reducă inflația din țară. În 2020, tona de azot era de 270 euro. Un an mai târziu, prețul  a crescut la 450 EUR/t.
       Astăzi, îngrășământul cu azot costă peste 1.000 EUR/t. Acest lucru este fără precedent, potrivit comunității agricole, și  o situație cu multe riscuri potențiale. Între temerile legate de lipsa de disponibilitate și îngrijorările legate de prețul imens, dilema întunecă perspectivele producției de cereale, în special la grâu, la nivel global. Și mereu agricultorii își pun aceeași întrebare:  Pentru ca îngrășămintele să fie profitabile cu cât trebuie vândută tona de grâu? În prezent, grâul din noua recoltă este cotat la bursa Euronext în jur de 360 EUR/t...