Anul 2023 rămâne cu tensiuni mari între cererea și oferta de cereale

Deși acordul privind tranzitul cerealelor de la Marea Neagră, negociat între Ucraina și Rusia sub egida Turciei și a ONU, reînnoit în martie, a contribuit la atenuarea presiunii asupra aprovizionării cu cereale, efectele sale sunt limitate și nu reușește să înlăture spectrul negativ asupra securității alimentare globale, care persistă în multe țări. Prelungirea acestui acord oferă o ușurare temporară a pieței, dar tensiunile grave de aprovizionare care au apărut odată cu începerea războiului din Ucraina vor continua pe tot parcursul anului 2023.

Războiul din Ucraina a provocat perturbări de durată a fluxurilor maritime esențiale pentru tranzitul grâului în Marea Neagră. Fluxurile care trec prin strâmtoarea Bosfor sunt cu aproximativ 50% mai mici decât înainte de război, în timp ce Rusia și Ucraina reprezintă 25% din exporturile globale de grâu. Reducerea disponibilității cerealelor are un impact puternic asupra anumitor țări care sunt foarte dependente de importuri, în special din Africa de Vest, Asia Centrală și Asia de Sud-Est.

Rusia, cu o recoltă record de grâu în 2022, folosește cerealele sale ca o pârghie pentru de a pune presiune asupra țărilor occidentale. Pe de altă parte, în Ucraina sunt tot mai multe dificultățile legate de transporturi, distrugerea terenurilor arabile, a infrastructurii și a echipamentelor. Potrivit Asociației Ucrainene pentru Cereale (UGA), suprafețele de cultură au fost reduse cu 25% în 2022 față de 2021, iar prognozele pentru 2023 sunt și mai pesimiste. Contaminarea terenului din cauza bombardamentelor amenință culturile viitoare, iar multe fabrici chimice sau depozite esențiale producției agricole au fost distruse.

Programul ONU pentru Mediu estimează că 618 de amplasamente industriale sau infrastructuri critice au fost distruse în Ucraina de la începutul războiului. Prelungirea cu 60 de zile a acordului privind coridorul de transport de cereale la Marea Neagră este o gură de aer proaspăt pentru piețe, dar nu rezolvă problemele de aprovizionare pe termen lung. Unele țări ar putea fi astfel tentate să reintroducă măsuri protecționiste similare celor care au intrat în vigoare în 2022 (interzicerea exporturilor de grâu în Egipt și India) pentru a face față presiunilor inflaționiste sau penuriei de alimente.

Mai mult, în prezent recotele din emisfera nordică rămân sub presiunea condițiilor meteorologice și orice perturbare a producției de grâu în SUA, UE sau la Marea Neagră ar pune și mai multă presiune pe aprovizionare globală și va duce la concentrarea stocurilor în câteva țări cheie. În ultimii ani, China și-a crescut în mod constant stocurile de grâu, iar acum deține mai mult de 50% din stocurile mondiale de grâu. În schimb, țările exportatoare de cereale au din ce în ce mai puține stocuri (7,3% din stocuri în 2022, față de 11,3% în 2010). Această concentrare va fi neapărat în detrimentul fluidității comerțului internațional cu cereale, mai ales pe o piață aflată sub presiune, și de aceea 2023 va rămâne un an de tensiuni puternice între cerere și ofertă.