Analiza săptămânală a pieței de îngrășăminte 

Prețurile îngrășămintelor au continuat să crească, cu puține cargouri încercând să tranziteze Strâmtoarea Hormuz, practic închisă de Iran. Fără perspective de dezescaladare, piețele se confruntă cu lipsuri de aprovizionare, costuri de transport ridicate și marje comprimate. Complexul azotat a crescut pe fondul exploziei prețului la uree, în timp ce prețurile la fosfați au avansat și ele. Prețul sulfului a urcat la niveluri multianuale, pe măsură ce cumpărătorii au căutat surse alternative sau au plătit prime semnificative. Distrugerea cererii rămâne un risc major pe piața îngrășămintelor.
 
În Orientul Mijlociu, starea producției de azot nu este clară pentru majoritatea producătorilor. Doar uzina Fertiglobe din Emiratele Arabe Unite produce în prezent, în timp ce pentru ceilalți producători nu există informații confirmate. Cel mai probabil, unitățile vor opri producția una câte una în săptămânile următoare. Producția din Qatar este suspendată după atacul asupra facilității de gaze. În Oman, producția continuă, iar indicativul prețului ureei FOB a fluctuat între 725–760 $ săptămâna trecută. În Africa de Nord, producătorii au continuat să vândă la prețuri mai mari: Algeria a vândut cargouri pentru a doua jumătate a lunii aprilie la 754 $/t FOB, iar Egiptul a vândut la peste 720 $. Totodată, Egiptul caută surse suplimentare de energie (LNG) – șase cargouri în total, două în martie și patru în aprilie – și a impus restricții la consumul de energie electrică pentru companii și populație. Dacă războiul continuă, aprovizionarea cu gaze și producția de îngrășăminte vor deveni cu siguranță o problemă. Între timp, Nigeria a vândut 30.000 de tone pentru aprilie la 700 $/t FOB. Cererea europeană pentru cargouri noi rămâne lentă, dar unele loturi mici s-au tranzacționat între 700–720 $/t CFR Italia. Într-un mediu volatil, cumpărătorii europeni rămân foarte precauți. În țările baltice, prețurile au urcat la 650–700 $ FOB, susținute de cererea puternică din SUA. Piața americană a crescut, iar ultimele vânzări indică un nivel premium în vest. Barges la NOLA (New Orleans) s-au vândut la 690–695 $/short ton, echivalentul a 760 $/t CFR.
 
Prețurile sulfatului de amoniu au crescut, pe măsură ce mai mulți cumpărători au trecut de la uree în căutarea unor alternative azotate mai ieftine. În China, prețul produsului standard a urcat la 240 $ FOB, iar cel granular la 260 $ FOB. Există zvonuri neconfirmate că China ar putea impune un plafon pentru exportul de sulfat dacă situația globală se înrăutățește.
 
Prețurile la nitrați au urmat trendul ureei. După atacurile ucrainene asupra facilităților rusești, Rusia a impus un embargo de o lună pentru exportul de azotat de amoniu, reducând materialul disponibil în Marea Baltică și Marea Neagră. În regiune, aproape doar produsele georgiene și uzbece sunt disponibile. Prețurile în Europa continuă să crească: în Marea Britanie, CF Industries a emis un preț pentru livrări în a doua jumătate a aprilie până la mijlocul lui mai de 495 £/t livrat, cu peste 100 £/t mai mult față de februarie. În Germania, prețul CAN a urcat la 445 €/t CIF, iar în Franța, azotatul de amoniu s-a vândut la 530–550 €/t CPT. În SUA, prețul UAN a sărit cu aproape 40 $, iar disponibilitatea la import va deveni mai limitată, producătorii internaționali concentrându-se pe uree.
 
Prețurile amoniacului au crescut și ele, însă ritmul este mai lent decât al ureei. În vestul Canalului Suez, Sorfert (Algeria) a vândut un cargou la 705 $/t FOB pentru aprilie. Producția din Trinidad este stabilă, susținând piața globală în această perioadă de criză. În est, situația aprovizionării se înrăutățește: Iranul a interzis exporturile de amoniac, în Arabia Saudită Maaden menține producția la două din trei uzine, iar Qatar QAFCO a oprit producția de amoniac pe termen nedeterminat. Această suspendare a obligat Turcia să caute cargouri scumpe din Vest, cu prețuri de aproximativ 750 $ CFR.
Activitatea de tranzacționare a fosfaților a fost limitată, dar prețurile au continuat să crească. Maaden (Arabia Saudită) caută soluții pentru blocajele de export, mutând cargourile către porturile vestice, precum Yanbu, pentru acces global, dar logistica rămâne dificilă. Volumul este limitat la aproximativ 80–100.000 tone pe lună (aproximativ două nave). Compania a indicat vânzări de 50.000 tone către Etiopia la peste 800 $ CFR. În SUA, prețurile DAP și MAP au crescut: barjele DAP martie s-au tranzacționat la 685 $/short ton, iar MAP la 730–740 $/short ton. Cererea globală rămâne încetinită din cauza problemelor de accesibilitate.
 
Prețurile globale la sulf au atins maxime istorice, lipsa aprovizionării din Golf continuând. În Brazilia, prețul a urcat la 700–730 $/t CFR (+140 $ față de săptămâna precedentă). Producătorii nord-americani rămân ultima speranță pentru cumpărători: în SUA, prețul a urcat la 610–620 $ FOB, iar în Canada vânzările către Indonezia au dus prețul la 560–580 $/t FOB. Nivelurile ridicate vor genera cu siguranță o reducere a cererii la nivel global.
 

Piața îngrășămintelor continuă să arate o tendință ferm ascendentă, susținută de aprovizionarea limitată, riscurile geopolitice și creșterile recente de preț. În același timp, se observă o rezistență a cererii la niveluri mai ridicate de preț, conturând un sentiment de piață mixt, dar în general bullish. Pe termen scurt, prețurile se așteaptă să rămână ridicate, piața fiind foarte sensibilă la evoluțiile de aprovizionare și factorii logistici.