Analiza săptămânală a pieței de fertilizatori

 
Piața de uree a înregistrat o reducere a prețurilor din cauza întârzierii anunțului pentru licitația din India. Licitația pentru uree din India, cea mai așteptată, rămâne neanunțată, deși se speculează că Departamentul de Fertilizatori ar putea organiza o licitație în curând, probabil după sărbătorile Diwali. Se așteaptă ca licitația să solicite livrări pentru luna decembrie, vizând coasta de vest a Indiei, iar incertitudinea din jurul acesteia a dus la scăderi de prețuri în diverse regiuni.
În Egipt, prețurile au scăzut la 390-395 USD/tonă FOB, iar în Orientul Mijlociu se situează în jurul valorii de 370-380 USD/tonă FOB. În Brazilia, fermierii sunt prudenți, cu oferte între 370-380 USD/tonă CFR pentru livrările din octombrie/novembrie.
În Asia de Sud-Est, Pupuk Indonesia ar putea lansa o licitație de export pentru 200.000 de tone, iar Brunei Fertilizer Industries (BFI) a vândut cantități mici la aproximativ 375-380 USD/tonă FOB. Importurile de uree în Australia au crescut semnificativ, atingând 3,35 milioane de tone din ianuarie până în august, iar principalul furnizor a fost SABIC.
 
Pe termen lung, perspectiva pentru piața de uree rămâne pozitivă, deși o retragere a prețurilor este așteptată din cauza întârzierii licitației indiene. Separat, Pupuk Kaltim din Indonezia intenționează să construiască o fabrică de amoniac-uree în Fakfak, West Papua, cu o capacitate de 600.000 de tone de amoniac și 1,2 milioane de tone de uree, cu un cost de peste 1 miliard USD, estimându-se că va începe operațiunile în 2027.

Piața internațională a amoniacului a avut o activitate restrânsă în această săptămână, așteptând orientări de preț din partea contractului din noiembrie dintre Mosaic și Yara. Se preconizează o ușoară creștere a prețurilor de la nivelul actual de 560 USD/tonă CFR. Este posibil ca prețurile să atingă curând un vârf, mai ales în Occident, deoarece marjele tot mai mici ar putea descuraja afacerile cu prețuri mai ridicate. 
 
Yara a anunțat că va renunța la producția de amoniac la fabrica sa din Tertre, Belgia, ceea ce indică o orientare către fertilizatori premium pe bază de nitrați. Această decizie evidențiază tendința Uniunii Europene de a deveni dependentă de fertilizatori importați, în contextul provocărilor majore cu care se confruntă producătorii europeni, precum costurile ridicate ale energiei, impozitele și reglementările.
Principala problemă pentru producătorii de îngrășăminte pe bază de azot din Europa este energia, în special gazul natural, esențial în producția de amoniac. Prețurile ridicate și fluctuante ale gazului cresc costurile de producție. De asemenea, impozitele pe carbon au ajuns la aproximativ 90 de euro pe tonă de CO2, ceea ce adaugă cheltuieli semnificative. În plus, TVA-ul aplicat materiilor prime și energiei variază de la 19% în Germania la 21% în Spania, crescând astfel costurile.
 
În timp ce producătorii europeni se confruntă cu aceste provocări, Egiptul se pregătește să treacă de la amoniacul gri, produs cu gaz natural, la amoniacul verde, fabricat din surse de energie regenerabilă, în cadrul eforturilor de reducere a emisiilor de carbon. Costurile amoniacului gri în Egipt se situează între 300 și 400 USD pe tonă, dar amoniacul verde ar putea costa între 600 și 800 USD pe tonă. Cu toate acestea, Egiptul ar putea menține costurile mai aproape de 600 USD pe tonă datorită potențialului său de energie regenerabilă.
 
 
Prețurile potasiului la nivel global au avut puține variații, cu Brazilia arătând semne de stabilizare a prețurilor. Cotațiile MOP în Brazilia s-au menținut la 280-285 USD/tonă CFR pentru a treia săptămână consecutivă, sporind încrederea producătorilor în existența unui suport de preț. Deși cererea imediată rămâne limitată, comenzile pentru livrări anticipate sunt în creștere. Producătorii sunt reticenți să vândă la nivelurile actuale, așteptând o creștere a prețurilor în lunile următoare.
 
Se raportează că ofertele inițiale pentru cea mai recentă licitație Pupuk Indonesia au ajuns la 315-323 USD/tonă CFR, iar prețul finalizat este așteptat să fie între 309-310 USD/tonă CFR. Prețurile standard regionale sunt evaluate între 280-300 USD/tonă. Perspectiva pentru prețurile potasiului este stabilă până la fermă, iar piața din Brazilia pare să fi atins un nivel de suport, cu licitația Pupuk Indonesia contribuind la o tendință ascendentă.
 
Un grup format din trei companii europene a fost selectat pentru prima alocare de terenuri în cadrul "Ofertei Marocane" și intenționează să producă 200.000 de tone pe an de amoniac regenerabil pentru piața europeană. Proiectul Chbika, dezvoltat de TE H2 (o întreprindere comună între TotalEnergies și Eren) împreună cu Copenhagen Infrastructure Partners (CIP) și A P Moller, va utiliza 1GW de energie solară și eoliană pentru a produce hidrogen din apă de mare desalinizată, care va fi apoi transformat în amoniac.
Producția de 200.000 de tone de amoniac va necesita aproximativ 35.000 de tone de hidrogen. Companiile vor dezvolta atât instalații de generare a energiei, cât și unități de producție de hidrogen și amoniac. Guvernul marocan va aloca 300.000 de hectare pentru 10-30 de proiecte, iar agenția Masen a primit 40 de aplicații pentru evaluare.
Proiectele mari de hidrogen regenerabil și amoniac sunt planificate în Maroc, cu scopul de a profita de condițiile favorabile pentru energia regenerabilă, dar toate sunt în stadii incipiente de planificare.
 
 
Pe piețele de fosfați procesați India continuă să fie principalul punct de interes, cu prețuri ce se mențin în jurul valorii de 640-642 USD/tonă CFR. Se preconizează însă o scădere a prețurilor în intervalul mijlociu de 630 USD/tonă CFR sau chiar mai jos, pe măsură ce sezonul Rabi se apropie de final. Prețurile spot pentru DAP exportat din China au scăzut suplimentar, cu tranzacții obișnuite raportate între 604-615 USD/tonă FOB, comparativ cu 610-620 USD/tonă FOB în săptămâna precedentă.
 
Activitatea pe piața internă din China s-a redus, deoarece achizițiile pentru sezonul de toamnă s-au finalizat în partea de nord. Prețurile MAP din Brazilia rămân constante la 635 USD/tonă CFR, cu o cerere limitată care se află în echilibru cu o ofertă restrânsă. Previziunile pentru prețurile fosfaților procesați sunt pesimiste, deoarece cererea din India scade, iar cererea globală continuă să fie slabă.
 
 
 

 
Proiectul Chbika, care vizează producția a 200.000 de tone pe an de amoniac regenerabil, ar putea avea un impact semnificativ asupra pieței europene de îngrășăminte prin creșterea ofertei de îngrășăminte sustenabile și alinierea la obiectivele de mediu ale UE. Această schimbare ar putea crea concurență, influențând structurile de prețuri și încurajând producătorii tradiționali să se adapteze. În plus, pe măsură ce Marocul devine un hub pentru amoniacul regenerabil, Europa ar putea deveni mai dependentă de importuri, modificând dinamicile comerciale. Executarea cu succes a proiectului ar putea inspira inițiative similare la nivel global, promovând o mișcare mai largă către îngrășăminte sustenabile. În general, proiectul reprezintă un pas esențial în transformarea producției și utilizării îngrășămintelor în agricultură.
 
Amoniacul albastru, ce integrează tehnologia de captare și stocare a carbonului, se conturează ca o alternativă intermediară între amoniacul gri și cel verde, având costuri de producție cuprinse între 450 și 800 USD pe tonă. Această opțiune ar putea deveni din ce în ce mai viabilă în regiunile care beneficiază de stimulente guvernamentale, contribuind astfel la tranziția către soluții mai durabile în industria fertilizatorilor. Odată cu creșterea presiunii pentru reducerea emisiilor de carbon, amoniacul albastru ar putea juca un rol esențial în asigurarea unui echilibru între costuri și obiectivele de sustenabilitate pe termen lung.
 
În concluzie, industria globală a fertilizatorilor se află într-un punct de răscruce, iar producătorii trebuie să găsească un echilibru între costurile pe termen scurt și obiectivele de sustenabilitate pe termen lung. În Europa, este esențial ca strategiile să se schimbe de la competitivitate la supraviețuire.