România își menține poziția de lider al UE la producția de floarea soarelui

       Floarea soarelui (Helianthus) este una dintre cele mai importante culturi oleaginoase din lume și apreciată în special pentru uleiul obținut din zdrobirea semințelor plantei. Acesta este uleiul vegetal preferat al consumatorilor din Europa de Est, Balcani și regiunea Mării Negre, ceea ce face ca floarea soarelui să fie cea mai bună cultură de ulei din aceste regiuni. Planta este nativă în America Centrala și de Nord și răspândită pe tot globul în special pentru obținerea uleiului. Se cultivă pe suprafețe mari în România, cu precădere în Dobrogea, Câmpia Română și de Vest.
       În comparație cu culturi, planta se comportă bine în condiții de căldură extremă. Toleranța la secetă și costul scăzut al input-ului culturii sunt avantaje majore. Perioada scurtă de creștere a culturii o face extrem de potrivită pentru producătorii care folosesc sisteme adaptabile de rotație a culturilor și/sau de tip pârghie. Prin urmare, culturile de floarea soarelui sunt principalele oleaginoase utilizate în sistemul de rotație în producția agricolă precum și cele mai plantate culturi oleaginoase din aceste zone. De asemenea, floarea soarelui folosește excepțional de bine nutrienții din sol. Motivul principal pentru aceasta este sistemul radicular fin ramificat și extins. Rădăcinile intră în contact cu nutrienții care nu pot fi utilizați de alte culturi.
       Prin industrializare se obține, în primul rând, uleiul, iar în urma acestui proces rămân șroturile, utilizate în hrana animalelor. De asemenea, pălăriile rămase în urma treierării și turtele de calitate inferioară rămase în urma extragerii uleiului se folosesc ca furaje pentru animale. Turtele de calitate superioară se folosesc pentru prepararea halvalei. Pentru că floarea-soarelui este o plantă cu mult polen, cultura este folosită și pentru producerea mierii de albină. Din cojile semințelor se fabrică carbonat de potasiu, furfurol, dar și drojdie furajeră, plăci fibro-lemnoase, alcool etilic, bioxid de carbon lichid și lignină.

       Uleiul de floarea soarelui este unul dintre primele patru uleiuri vegetale produse și consumate în întreaga lume. În anul de comercializare 2020/21, uleiul de floarea soarelui a reprezentat 9% din uleiurile vegetale majore produse la nivel global.
Ucraina este principalul producător și exportator mondial de ulei de floarea soarelui, producând un total de 5,9 milioane tone în 2020/21, sau 31% din producția totală de ulei de floarea soarelui și 3% din uleiurile vegetale majore produse la nivel global. În plus, Ucraina a exportat aproximativ 90% din producția sa de ulei de floarea-soarelui în 2020/21 către parteneri comerciali precum Uniunea Europeană, India, China, Egipt și Turcia. Aceste destinații au reprezentat împreună 65% din exporturile globale de ulei de floarea soarelui.
       Incertitudinea pieței cu privire la aprovizionarea cu ulei de floarea soarelui din Ucraina a creat o cerere suplimentară pentru alte uleiuri vegetale, cum ar fi palmier, soia și canola. Livrarea acestor alternative este de așteptat să fie redusă în anul de comercializare 2021/22, contribuind la creșterea prețurilor la uleiurile vegetale (date USDA). Rusia și Ucraina sunt producători și exportatori importanți de mai multe mărfuri, inclusiv grâu, porumb, ulei de floarea soarelui și îngrășăminte. Evoluțiile în producție sau marketing din aceste țări au potențialul de a avea un impact asupra piețelor agricole globale, inclusiv în SUA. 



       Comerțul global cu floarea-soarelui pentru 2021/22 a fost revizuit în creștere în luna iulie, cu 0,66 milioane de tone, până la 3,9 milioane. Volumul exporturilor de semințe de floarea soarelui din Ucraina este de așteptat să atingă 1,6 milioane tone în acest an. Cu toate acestea, în anul de comercializare 2022/23, volumul exporturilor Ucrainei este estimat să scadă la 0,75 milioane tone, pe fondul situației geopolitice, care este destul de volatilă chiar și cu recentele acorduri semnate la Istanbul.
       Producția globală a semințelor de floarea soarelui pentru 2022/23 a crescut în această lună cu 1,16 milioane tone, până la 50,38 milioane, din cauza producției mai mari din Rusia și Statele Unite. În Rusia, fermierii au o suprafață mai mare cu semințe de floarea soarelui decât se anticipa inițial. Prin urmare, producția de semințe de floarea soarelui din Rusia a crescut cu 1 milion de tone în cursul lunii iulie și se estimează că va ajunge la 15,5 milioane. Estimarea producției de semințe de floarea soarelui din Ucraina a rămas neschimbată pentru iulie, la 9,5 milioane tone.
       Cu o ofertă globală mai mare, procesarea de floarea-soarelui din 2022/23, la nivel mondial a fost revizuită în iulie cu 1,35 milioane tone, cu o creștere în Rusia și Statele Unite. La nivel mondial, estimarea ajunge la 46,70 milioane tone. Consumul intern al UE a fost revizuit cu 0,15 milioane tone pentru 2021/22 și, respectiv cu 0,25 milioane tone pentru anul de comercializare 2022/23. În ciuda ofertei globale mai mari de ulei de floarea-soarelui, stocurile uleiului de floarea-soarelui la nivel mondial sunt estimate că vor fi relativ scăzute, la aproape 2,1 milioane de tone până la sfârșitul lunii septembrie 2023.
       România își menține poziția de lider al Uniunii Europene la producția de floarea soarelui. În 2020, țara s-a aflat pe primul loc în UE atât ca producție, cât și ca suprafață cultivată, potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică (INS) deși recolta totală de floarea-soarelui din România a scăzut din cauza secetei cu 1,497 milioane tone față de 2019, până la 2,2 milioane tone. Între timp, suprafața cultivată a însumat 1,22 milioane hectare.  Potrivit datelor oficiale ale INS, următoarea în clasamentul țărilor UE cu cea mai mare producție de floarea-soarelui a fost Ungaria - cu un total de 1,749 milioane de tone și o suprafață cultivată de 617.000 de hectare, urmată de Bulgaria - 1,66 milioane de tone (810.000 de hectare), și Franța - 1.655 milioane tone (775.000 hectare).
       În 2021, România a obținut o producție de 3,3 milioane tone, de pe 1,2 milioane hectare, și a fost urmată în clasamentul UE de Franța. Este de menționat faptul că România s-a clasat constant pe primul loc în UE la cultura de floarea-soarelui din 2015, iar potențialul de export de semințe este semnificativ, ținând cont de nivelul consumului intern care este în total de doar 750.000 tone.
       Pe de altă parte, România deși produce suficientă floarea soarelui, are capacități de procesare limitate, motiv pentru care exportă cea mai mare parte a recoltei sale. Țări precum Bulgaria, Turcia, Ungaria și altele din Asia, ori chiar cele din vestul Europei precum Țările de Jos, Franța și Spania sunt în mod uzual principalii beneficiari ai producției românești.
       Lipsa unităților naționale de procesare i-a forțat pe producătorii români să vândă aproape 2/3 din recolta lor brută în țări precum Bulgaria (aproximativ 400.000 tone/an), Turcia (aproximativ 400.000 tone/pe an), Ungaria (aproximativ 220.000 tone/an), sau către țări din Asia sau din Europa de Vest. Același fenomen pare să se întâmple și în 2022, ceea ce înseamnă pierderi semnificative pentru economia românească.
La o analiză simplă de eficiență, România pierde aproape 1 miliard USD în fiecare an din cauză că nu procesează toată cantitatea de semințe de floarea soarelui recoltate,  astfel încât să o transforme în ulei. Din mai bine de 20 de concasoare industriale de ulei câte existau în România în anul 1990, țare mai are în prezent doar cinci. Cei mai mari jucători de pe piața uleiului de floarea soarelui după cifra de afaceri în România, sunt: Bunge, Expur, Prutul, Global Grain.
       Așadar, mesajele oficiale ale Guvernului de la București prin care se transmite populației că țara nu riscă o criză a uleiului alimentar, justificată prin producția și exportul de semințe de floarea soarelui, este doar un praf aruncat în ochii necunoscătorilor. În medie, suprafața cultivată cu floarea soarelui în România reprezintă 27-28 % din suprafața totală a Uniunii cu această cultură. La nivel teoretic, datele publice arată că de câțiva ani, industria producătoare de ulei de floarea soarelui s-a diversificat, odată cu apariția unităților moderne, de capacitate redusă, în urma investițiilor IMM-urilor, prin accesarea de fonduri nerambursabile. Totuși, țara nu se poate baza pe aceste unități, multe dintre ele existând doar pe hârtie, sau nefiind puse în funcțiune.
       În condiții climatice normale – ceea ce nu este cazul acum, din cauza caniculei, s-a estimat că România ar putea produce în 2022, 350.000 - 400.000 tone ulei de floarea soarelui. Consumul intern fiind de aproximativ 200.000 tone, conform surselor comerciale, România ar putea produce cu 60-70% mai mult decât consumă. Dar acesta este un scenariu ideal. Ca și când condițiile secetoase și vremea caniculară nu ar fi fost destul pentru impulsiona cotațiile, și a agita piețele, conflictul militar dintre Federația Rusă și Ucraina aduce la rândul său consecințe imediate asupra fluxurilor de aprovizionare cu alimente, care includ desigur cerealele și semințele oleaginoase, în special floarea soarelui. Atât Federația Rusă, cât și Ucraina, cei mai mari producători europeni, și printre cei mai mari la nivel mondial, au anunțat deja plafonarea exporturilor de ulei de floarea-soarelui și, cel mai probabil, interzicerea totală a exporturilor.
       Astfel, în 2022 se estimează ca principalii producători de semințe de floarea soarelui din Uniunea Europeană - România, Bulgaria și Franța să fie și principalii jucători pe piața uleiului de floarea soarelui.