Analiza săptămânală a pieței îngrășămintelor – 11 februarie

Principala știre a săptămânii este, desigur, noua licitație a Indiei pentru achiziția de uree. RCF caută să cumpere în total un milion și jumătate de tone, 800.000 pentru coasta de vest și 700.000 pentru coasta de est. Licitația se închide pe 18 februarie și este pentru livrare până la sfârșitul lunii martie. India atrage volume chiar din sezonul de aplicare din emisfera nordică, în timp ce Iranul se confruntă cu probleme de producție, iar Rusia rămâne o necunoscută. De asemenea, volumul licitației este mare și, împreună cu cererea activă din SUA și cererea emergentă din Europa, va aduce cu siguranță un suport suplimentar al prețurilor pentru februarie și martie. Deci, da – optimiștii  au o poziție puternică pe piață. Deocamdată, nu există semne că China va participa și va furniza în cadrul licitației, astfel că echilibrul pare foarte, foarte strâns pentru T1. Accesibilitatea pune un plafon asupra prețului într-o anumită măsură, deoarece prețurile cerealelor rămân scăzute și sunt așteptate recolte abundente la nivel global. Așadar, este puțin probabil ca prețul ureei să explodeze, dar am putea vedea o creștere de până la 20 de dolari cel puțin pe reperele principale pe termen scurt. 

A fost o săptămână de vânzări active din Africa de Nord. Aproape toți producătorii egipteni au înregistrat vânzări, în principal către Europa, pornind de la 480 USD FOB la începutul săptămânii și ajungând până la 505 USD FOB la sfârșitul săptămânii. Producătorii algerieni au vândut, de asemenea, un transport la 503 USD FOB. În plus, Dangote din Nigeria a vândut un transport de 30.000 de tone pentru livrare în martie la 455 USD FOB. Prețul FOB din Orientul Mijlociu a crescut pe fondul vânzărilor unui producător din Qatar la incredibilul nivel de 483 USD FOB. Cu toate acestea, alte tranzacții din regiune s-au realizat în jurul nivelului modest de 470 USD. După aceste vânzări din Qatar, majoritatea vânzătorilor s-au retras de pe piață, așteptând apariția licitației Indiei.
Așadar, vom vedea un nou nivel în această săptămână. Iranul a vândut un transport de 30.000 de tone la 432 USD FOB. Sezonul de achiziții active din SUA este în desfășurare. Săptămâna trecută, barjele din februarie au fost tranzacționate în intervalul 450-455 USD/tonă scurtă FOB, iar barjele din martie aproape la același nivel. Acum, odată cu anunțarea licitației Indiei, costul de înlocuire va crește brusc. 

Pe piața sulfaților, limitările de aprovizionare din China au împins prețul puțin mai sus săptămâna trecută. Produsul standard a fost evaluat în intervalul 176-183 USD FOB, iar prețul produsului granular a crescut la 185-190 USD FOB. Pe piața nitraților, prețurile la principalele repere au rămas în mare parte neschimbate.
Importurile în Europa sunt blocate de costurile CBAM, iar aplicările masive nu au început încă din cauza condițiilor meteo. În unele țări europene este prea frig. În altele, precum Franța, ploile abundente împiedică fermierii să intre pe câmpuri. Dar, în general, sentimentul începe să devină optimist, deoarece este clar că stocurile pre-CBAM se vor epuiza rapid de îndată ce aplicările vor începe.

Pe piața amoniacului, divizarea între Est și Vest a persistat. La est de Suez, prețurile spot au scăzut brusc pe fondul vânzărilor din Qatar către India la 450 USD CFR. Excesul de ofertă a continuat să crească, atât Maaden, cât și Sabic (Arabia Saudită) revenind la producție, iar cererea rămâne slabă în regiune. La vest de Suez, limitările de ofertă nu au permis corectarea prețului în jos.

Pe piața fosfaților, activitatea a devenit mai intensă săptămâna trecută, cu tranzacții atât la est, cât și la vest de Suez, iar prețurile au crescut. Piețele DAP/MAP au continuat să se consolideze, impulsionate și de tranzacțiile cu MAP din Rusia și de preocupările privind disponibilitatea exporturilor din China, deși lichiditatea s-a redus, deoarece cumpărătorii se confruntă cu presiuni din partea prețurilor scăzute la cereale și a costurilor mai mari ale inputurilor. Un fapt oarecum neobișnuit, Maaden din Arabia Saudită a vândut 35.000 de tone de DAP către piețele europene la 665-670 USD/t FOB. 

Factorul principal în cadrul fosfaților rămâne China, care este principalul exportator mondial (de obicei 8–10 milioane de tone pe an). În 2025, China a exportat doar puțin peste 5 milioane de tone, cu livrări concentrate efectiv în perioada iunie–decembrie, în timp ce exporturile din ianuarie până în mai au fost practic inexistente. Informațiile actuale din piață indică faptul că este puțin probabil ca China să revină ca exportator activ înainte de august 2026, cel mai devreme. Dacă acest lucru se dovedește corect, impactul asupra ofertei globale va fi și mai sever decât în 2025, cel puțin pentru cea mai mare parte a anului. În paralel cu exporturile restricționate, presiunea din partea costurilor de producție este, de asemenea, în creștere.
Prețurile amoniacului anhidru rămân foarte ridicate, iar sulful este, de asemenea, în creștere, crescând direct costul producției de îngrășăminte fosfatice. Drept urmare, chiar dacă prețurile fosfaților sunt ridicate, producătorii sunt sub presiune, deoarece costurile de producție cresc aproape în același ritm.
 
Un exemplu clar este o fabrică SSP din Brazilia care a oprit producția deoarece operează în pierdere. Important este că, chiar dacă SSP nu este produsul cel mai utilizat de cumpărătorii DAP/MAP, acest lucru reprezintă totuși o pierdere de unități de fosfat pentru piața globală, restrângând și mai mult echilibrul ofertei.
Concluzia principală este că, chiar și într-un scenariu de scădere a prețurilor globale, producătorii sunt susceptibili să reducă sau să suspende rapid producția pentru a evita operarea în pierdere și epuizarea resurselor lor limitate (inclusiv roca fosfatică) în condiții neprofitabile (adică atunci când prețul de vânzare nu mai acoperă costurile ridicate de producție — din cauza amoniacului scump, sulfului, energiei și altor cheltuieli operaționale — iar fiecare tonă produsă generează o marjă negativă). Acest lucru creează efectiv un „plafon inferior” al prețurilor și crește riscul unei perioade prelungite de niveluri ridicate. 

Prețurile ureei au crescut din nou, susținute de o nouă licitație indiană pentru achiziția a 1,5 milioane de tone, alături de achiziții active din SUA și Europa. Prețurile sulfatului de amoniu au crescut din nou pe fondul limitărilor de ofertă din China.
Prețurile nitratului de amoniu au rămas stabile, dar ar putea găsi suport în creșterea prețurilor ureei.
Piața amoniacului a devenit și mai divizată, cu un exces de ofertă în creștere rapidă în Est, în timp ce Vestul se confruntă cu perspective de ofertă din ce în ce mai incerte după februarie.
Cererea globală de fosfați a început să se îmbunătățească, împingând prețurile în sus pe piețe, în ciuda preocupărilor continue privind accesibilitatea.